Arhiva tag-ul pentru: euritmie

Câte ceva despre euritmie VIII: Euritmia terapeutică de la constituția umană generală la particularizarea individuală – anamneza de mișcare

Pentru a putea intra în spațiul personal și intim, atât de necesar procesului terapeutic, este nevoie ca euritmistul terapeut să aibă la îndemână niște instrumente de observare și un mod de a privi care să îi permită să ajungă cât mai profund și obiectiv la nevoia pacientului său. Pentru crearea unui astfel de spațiu este întăi de toate necesară cunoașterea, care va deschid ușa către încredere, apoi disponibilitatea și interesul care va naște deschidere, cât și capacitatea de a înfăptui alături de pacient care va dezvolta siguranță.

Pe baza cunoașterii constituției umane, a anatomiei și antropologiei, a fazelor de evoluție și dezvoltare, ca euritmiști terapeuți avem la îndemnă o perspectivă extinsă asupra ființei omului care include:

Constituția fizică, trupească cu caracteristicile sale

  • forma trupului
  • poziția și postura
  • proporțiile și dimensiunile lor
  • relațiile propoțiilor
  • particularități de formă
  • raportul la direcțiile spațiului
  • structura fizică
  • greu-ușor

 

Constituția vitală

  • culoarea pielii, părului, ochilor
  • calitatea pielii
  • procesele vitale
  • dinamica proceselor vitale
  • calitatea proceselor vitale
  • fluiditatea sau rigiditatea mișcării
  • obiceiuri
  • ritmuri
  • lumină-întuneric

 

Constituția psihică

  • culoarea mișcării
  • predominanțele sufletești (gând, sentiment, voință)
  • înclinații
  • pasiuni
  • vicii
  • dinamica senzorială
  • tonus
  • tensiune – relaxare
  • atmosfera din jurul omului
  • concentrare și destindere

 

Constituția individuală

  • conștiența de sine
  • prezența de spirit
  • capacitate de decizie
  • stăpânirea de sine
  • menținerea intenției
  • cald-rece

Privind astfel omul care vine cu o nevoie ce necesită un proces terapeutic, realizăm o serie de exerciții și de mișcări specifice fiecărei părți constitutive așa încât imaginea nevoii sale să devină clară pentru euritmist. Anamneza de mișcare permite euritmistului terapeut să identifice cum anume sunt dinamicile din ființa omului din fața sa și în baza structurii de observare de mai sus își conturează direcțiile următorilor pași ai procesului de terapie. Există exerciții specifice pentru fiecare parte constituivă și elemente de mișcare care scot în evidență excesele sau lipsurile pe care un om le are pe fiecare din cele 4 părți constitutive.

Alături de această anamneză de mișcare sunt așezate apoi, diagnosticul medicului, analizele sau evaluările de specialitate și tipul de medicamentație și recomandările primite clinic. În urma acestui proces de anamneză se realizează un plan de terapie care va fi dezvoltat cu pacientul respectiv. Recuperarea sănătății este un proces de restabilire a echilibrului între toate aceste părți constitutive, iar euritmia terapeutică este mijlocul de a dezvolta conștient capacitatea de a ține în echilibru toate aceste părți care ne compun.

 

Câte ceva despre euritmie VII: Euritmie Curativă – Terapie prin euritmie de la artă la medicament

Am abordat puțin felul cum a pornit și mai ales ce a dus la dezvoltarea acestei forme de terapie prin mișcare, nu orice fel de mișcare, ci euritmie. De la cele două euritmiste entuziaste și un medic s-a creat premisa cursului de euritmie terapeutică, un ciclu de 6 conferințe susținute la Dornach și apoi o a 7 -a susținută în săptămâna medicală la Stuttgart.

Primele șase conferințe au fost stenografiate de către Helene Finckh ( tenograf de profesie), ultima conferință din Stuttgart are o stenografiere necunoscută ca sursă dar toate conferințele au trecut printr-un proces de verificare de medici precum Wilburg Keller Ruth și de asemenea Friedrich Husemann și publicate cu note extinse și adnotările necesare.

Deși există traducerea în română a acestor conferințe, este încă în lucru pentru corectare și va fi publicată în următoarea perioadă. Din acest motiv ele sunt disponibile doar în germană sau engleză.

Pentru cei care au o dorință de a parcurge textul acestor conferințe pun aici link-urile lor, cu aceeași recomandare că ele sunt adresate în mod special euritmiștilor; sunt niște conferințe de specialitate și sunt temelia formării și specializării în euritmia curativă.

Odată cu acest curs de euritmie terapeutică se pun bazele și modului de formare a euritmiștilor terapeuți, se realizează treptat un parcurs de formare în strânsă colaborare cu medicii.

Unul dintre îndemnurile lui Rudolf Steiner este ca mereu să existe o strânsă colaborare între medici și euritmiști pentru a putea să ajungă această formă de terapie la potențialul său maxim de eficiență.

 

Euritmie Curativă - Terapie prin euritmie de la artă la medicament

 

Pentru a putea pătrunde în metamorfoza necesară din elementele de euritmie artistică în exercițiile de euritmie curativă este nevoie ca euritmistul să fi realizat procesul de formare artistică complet și să fi devenit instrument pentru cuvânt și muzică.

Realitățile fiecărui element din limbaj vocală, consoane, diftongi, gesturi sufletești etc. trebuie pătrunse acum de o nouă formă de conștiență. Dacă artistul trăiește în elementul limbii și plăsmuiește, modelează viu cuvântul pentru a mijloci privitorului o experiență senzorial vizibilă a cuvântului, euritmistul terapeut trebuie să își însușească capacitatea de a se detașa de trăirea sa și de a o așeza înaintea lui ca și când ar privi un obiect și să urmărească efectele acestei trăiri în constituția sa. Astfel poate ajunge să înțeleagă cum fiecare element lucrează până la nivel organic și constitutiv stimulând sau împiedicând diversele tendințe maladive. Aceste efecte se întâmplă și atunci când se lucrează artistic sau pedagogic, dar procesul de lucru este cel care reglează și echilibrează excesele. Acesta este și principalul motiv pentru care euritmia nu se poate face cu adulți sau copii decât de către un euritmist, acesta are prin propria formare o sensibilitatea a echilibrului unui proces de lucru euritmic care îi impune abordarea anumitor exerciții și anumitor tipuri de mișcări.

 

Euritmie Curativă - Terapie prin euritmie de la artă la medicament

 

Un euritmist fără formarea de euritmie curativă nu poate lucra deloc terapie. Chiar dacă pare vehementă această atitudine este fundamentată pe profunzimea efectului pe care îl are în constituția umană acest tip de terapie. Pentru a putea să o înțelegem deplin este nevoie să pătrundem în mod viu în antroposofie, din inima ei este scoasă euritmia și această inimă este transformată în medicament. Din perspectiva antroposofică, omul este o ființă tripartită pe de o parte și cvadripartită pe de altă parte. Omul este privit ca o ființă complexă compusă din multe învelișuri întrepătrunse care la un loc formează ceea ce se numește un organism. Fiecare parte este în strânsă relație cu cealaltă și fiecare dintre ele se influențează reciproc. Vorbim de sănătate și de boală atunci când între aceste părți constitutive există echilibru sau dezechilibru.

 

Euritmie Curativă - Terapie prin euritmie de la artă la medicament

 

Euritmia are la îndemână elemente de lucru care intervin în toate straturile constitutive, fie că vorbim despre trupul fizic, fie că vorbim despre trupul proceselor vitale, fie că vorbim de aspectul pshic sau de cel spiritual. Pentru acest motiv este necesar ca sursa dezechilibrului sau a bolii să fie identificată în mod just pentru a putea acționa apoi cu elementele de terapie necesare.

Data viitoare mai pe îndelete legat de procesul terapeutic în sine.

Euritmie Curativă - Terapie prin euritmie de la artă la medicament

Câte ceva despre euritmie VI: Euritmia Curativă – Începuturi

“Am două destul de șterse bucăți de hârtie înaintea mea, una este un desen mic al curbei lui Cassini și cealaltă o carte poștală datată în februarie 1921 din partea dr. Roman Boos din Dornach. Două bucăți modeste de hârtie, și totuși sunt poate singurele mărturii vizibile ale evenimentelor ce au condus către cursul de eurtimie terapeutică pe care dr. Steiner l-a susținut în primavara lui 1921, alături de al doilea curs pentru medici.

Primele exerciții pentru euritmie terapeutică (denumire care încă nu exista pe atunci) ne-au fost oferite mult mai devreme pentru cei care în diverse situații întâlnite în lucrul cu copii le-am adresat către dr. Steiner. Acesta le numea exerciții terapeutice și ne-a menționat că ele sunt extrase din vechile misterii grecești…..

…..Eu și doamna Baumann am mers la o serie de conferințe despre științele naturii susținut în perioada Crăciunului 1920, unde, în una dintre zile dr. Steiner, a desenat pe tablă curba lui Cassini și ne-am entuziasmat amândouă, căci acum desopeream legături noi între curba care nouă ne era cunoscută din mișcare și astronomie și științele naturii. Ceea ce, deja deschidea în conștiența noastră o nouă perspectivă asupra profunzimii a ceea ce făceam noi practic.

Această conștientizare și această aparent nesemnificativă formă ne-a făcut să ne întrebăm pe marginea exercițiilor primite, ici și colo, în munca noastră și a ridicat întrebarea de ce? Cum putem înțelege și dezvolta un lucru cu euritmia în viitor care să devină obiectiv, să fie capabil să despartă adevărul de eroare? De la această experiență alături de dna Baumann și soțul meu, care medic fiind ne-a sprijinit procesul de căutare, au luat naștere întrebările pe care atât eu cât și ea le-am formulat și care au fost mai apoi adresate dr. Steiner. Acesta a fost foarte drăguț, privind cumva uimit planurile noastre de cercetare, afirmând că le va discuta pe îndelete cu soțul meu în Olanda și că va veni cu un răspuns.

Pe soțul meu, dr. Steiner l-a întrebat:

– Chiar ai euritmiști care și-ar pune la bătaie spinarea pentru euritmia curativă?

Răspunsul a fost:

– Da! Doamna Baumann și viitoarea mea soție.

– Atunci vom începe așa!

a fost răspunsul final al acestuia oferind soțului meu detaliile necesare pentru organizarea unui curs. A urmat o carte poșală din partea lui Roman Boos prin care eram anunțate de începerea unui curs de Euritmie terapeutică ce urma să aibă loc în aprilie alături de al doilea curs pentru medici.“ Erna von Deventer-Wolfram

Să reușești să parcurgi etapele de la artă la terapie este un drum care inevitabil te duce prin pedagogie întâi. Fără experiența de scenă, cum avea să menționeze în cadrul cursului de euritmie curativă, nu este posibilă formarea ca terapeut.

“…o cerință preliminară pentru profesia de euritmist terapeut este ca întâi de toate să cunoști complet fundamentele euritmiei artistice atât în teorie, cât și în practică. Trebuie să fi capabil să performezi un poem dramatic, cum este spre exemplu poemul Ucenicul vrăjitorului al lui J.W. Goethe și să realizezi toate aspectele ce țin de euritmia artistică, de la forme la construirea cuvintelor în mișcarea lor în spațiu și a posturilor necesare pe care le-ai învățat. Fără formarea completă în euritmia artistică nu se poate face schimbarea către euritmia terapeutică. “ R. Steiner

Pentru a putea să transformi, să metamorfozezi ceva care are expresie și caracter artistic în medicament, într-un proces de mișcare care să aducă vindecare este necesar ca întâi de toate să ști ce anume urmează să transformi. Pot să vă spun că procesul nu este nici pe departe atât e simplu pe cât pare. Evident depinde de țelul și felul fiecărui euritmist în parte. Am avut în mai multe rânduri posibilitatea să discut cu colegi euritmiști care știau foarte clar de la bun început faptul că vor să facă terapie. Au parcurs studiul artistic ca etapă a pregătirii lor așa încât să poată să devină euritmiști curativi. Ioan Enache de la Simeria Veche este unul dintre acești oameni care a știut de ce studiază și unde vrea să ajungă.

Așa în 1921 a pornit cursul de euritmie curativă și odată cu el s-a deschis posibilitatea ca ramurile acestei forme de artterapie sau terapie prin euritmie să fie dezvoltate și folosite iată de 100 de ani.

Acum mai mult ca oricând aceste mod de a lucra, pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor, pentru a recupera diversele întârzieri și dizabilități, pentru a sprijinii tendințele disfuncționale și a prevenii cristalizarea unor boli, a devenit o necesitate acută a unei lumi care are tendința să piardă temelia sănătoasă a rolului mișcărilor cu sens în viața de zi cu zi. Datorăm entuziasmului unor euritmiste și a unui medic faptul că avem azi Euritmia Terapeutică.

 

Euritmia pedagogică - Școala

Câte ceva despre euritmie V: Euritmia pedagogică – Școala

Școala!!!!

Emoții, desprindere de familie, de atmosfera de cloșcă sub care ne-a ținut educatoarea de grădiniță, explorări de noi orizonturi și o grămadă de trăiri, sentimente și experiențe noi.

Școala este musai să ne deschidă ușa spre a explora și a trăi lumea nou. Cunoștințele și informațiile sunt necesare dar nu sunt decât 10 % din ceea ce păstrăm când o încheiem. Ceea ce experimentăm ca trăire rămâne cu noi în proporție de 80 %. Acum ia gândiți-vă că matematica, limba maternă, geometria, literatura, limbile străine, algebra, muzica, geografia, istoria, fizica, chimia și toate celelalte discipline din programa unei școli le învățați trecându-le printr-o paletă întreagă de mijloace și metode care mai de care mai creative.

Matematica o faceți cu ritmuri și cu cântec, literatura cu desen și cu imagini, geografia cu călătorii și fotografie, istoria cu teatru, fizica cu realizarea de diverse mecanisme, chimia pictând graffiti….cam așa ar fi o școală a experienței. Cam așa dar cu o structură realizată pe verticală și pe orizontală este planul educațional al școlii Waldorf.

Sunt multe de spus pe marginea subiectului, multe polemici de purtat și multe de argumentat, multe prejudecăți de demontat și mai ales e necesară o schimbare de paradigmă pentru a putea să vezi imensa bogăție a unui mod de a educa formal și nu informal.

Euritmia este arta școlilor Waldorf poate cea mai integrativă datorită felului cum înglobează în ea toate celelale discipline de studiu. Matematica e metamorfozată în raporturi muzicale și elementele de compoziție, geometria apare ca metamorfoză a coregrafiilor spațiale de mișcare, literatura ca tipuri de forme și calități de mișcare, gramatica în relațiile dintre diversele elemente coregrafice. Euritmia face din toate celelate discipline o experiență, caracteristicile fundamentale ale gramaticii sunt temelia euritmiei poetice și iar fundamentele matematice ale muzicii sunt temelia euritmiei muzicale. Începând din clasa I și până la liceu an după an prin euritmie toate celelalte discipline sunt duse într-o sferă nouă și plină de viață. Mijlocește nu doar însușirea de cunoștințe, ci prin transformarea lor în experiență deschide ușa spre o cunoaștere de sine care este absolut unică.

E clar că există multe moduri de a preda euritmia, există multe feluri de a explora această artă. E și mai clar că fiecare euritmist are individualitatea sa și personalitatea sa, prin prisma lor va construi tot ceea ce va lucra cu elevii săi. Dar ca orice formă de artă are niște etape care trebuie parcurse și care pentru școală sunt strâns legată de etapele prin care trec copii așa încât să le fie sprijinită dezvoltarea. Intrarea în studiul euritmiei în sine e recomandabil abia de la vârsta de 21 de ani, dar tot ceea ce face în școală este să pregătească instrumentul ( trupul ) și instrumentistul ( idividualitatea fiecărui copil ) pentru momentul în care va decide să pornească pe drumul de a deveni euritmist. Scopul eurtmiei în școală nu e să educe viitori euritmiști, ci să își aducă aportul în formarea arhitecturii interioare a fiecărui copil. Acest proces nu este unul șablon, ci dimpotrivă o configurație pornită din ființa fiecărui copil în parte.

Fiecare an cu tematica sa specifică, cu elementele sale aparte de lucru, cu sumedenia de conținuturi în strânsă legătură cu celelalte discipline teoretice.

Dacă vă uitați la structura impulsurilor pedagogice ale școlii Waldorf și la cerințele și tendințele timpului în care trăim, a constientizărilor și elementelor pe care psihologia și pedagogia le realizează abia acum….puteți să realizați cu mare surprindere cât de vizionară și de revoluționară a fost și încă este gândirea steineriană pe temelia căreia este clădită această alternativă.

Euritmia este forma de artă născută din inima gândirii antroposofice, forma cea mai completă de manifestare a acestui impuls spiritual.

 

Alexandru Bugnariu - Euritmie

Câte ceva despre Euritmie IV: Euritmia Pedagogică – Grădinița

Arta pusă în slujba pusă în slujba dezvoltării sănătoase a omului. Cam așa am putea începe să descriem ceea ce face euritmia în procesul de educație.

Curios sau nu imediat după inițierea cursului de euritmie alături de Lory Maier – Smits începe Nora von Baditz un curs pentru copii mici, despre acest curs se găsesc notițe în caietul de studiu nr.10 sub numele de Dansul copiilor (Kind Tanz) și de atunci au pornit primii pași spre ceea ce avea să devină treptat euritmia pedagogică.

De atunci și până azi ea este un element fundamental în școala Waldorf. Fără să exagerez în nici un fel pot să spun că o școală Waldorf fără euritmie nu este o școală Waldorf cu adevărat. Este inima acesteia, punând în mod practic și viu în mișcare întreaga antropologie antroposofică fiind elementul care modelează atât exteriorul cât mai ales interiorul viitorilor oameni mari.

Când începe și cum se face euritmia pedagogică?

Alexandru Bugnariu - Euritmie

Începe de la grădiniță cu elementele specifice de mișcare dezvoltate din atmosfera și conținuturile caracteristice vârstelor mici. Copilul de grădiniță este atât de profund legat de elementul de mișcare încât acest element este defapt temelia oricărui mijloc pedagogic în perioada preșcolară. Membrele sunt cele care trebuie să fie mereu implicate. Copilul mic se află într-un proces de dezvoltare în mod special trupească, motiv pentru care din punct de vedere euritmic el este într-o puternică mișcare descendentă, din punct de vedere spiritual, coborând tot mai mult către pământ pe de o parte, și în același timp este într-o mișcare ascendentă în ceea ce privește dezvoltarea sa pământească. Astfel temelia construirii oricărui proces euritmic cu copii este această mișcare cu dublu sens, noi o numim foarte simplu concentrare și destindere în euritmie. Orice lucru pe care îl aduc către copil, euritmic vorbind, are această necesitate de bază să se subscrie acestui proces de concentrare și destindere.

Basmele, poveștile, poeziile și muzica pentatonică vin alături de gesturile euritmice, geografia corporală și exerciții special create pentru a sprijini dezvoltarea și întruparea echilibrată și armonioasă a copilului mic. Copilul tăriește cu imaginile însuflețite de rostire și de gesturile euritmice alese cu grijă și realizate atent ca fiecare nuanță să poată fi preluată de copil și imitată. Temelia copilăriei mici este imitația, iar copilul va urma în lumea de poveste pe care o crează euritmstul prin lucrul cu ei. Sesiunile de lucru cu cei de grădiniță sunt mai scurte de aproximativ 30 minute și chiar dacă educatorii de grădiniță ar putea spune că seamănă cu ceea fac ei în jocul în cerc, realitatea este că euritmistul aduce și urmărește niște lucruri foarte precise în proces, știind cum acționează și ce fel de efecte au fiecare din aceste gesturi în organismul copilului, atât la nivel corporal cât și la nivel vital și sufletesc-spiritual. Studiul acestor aspecte este o specializare în euritmie și se realizează după terminarea formării de bază de 5 ani despre care am vorbit puțin în postările anterioare legate euritmia artistică.
Fără aceaste module de lucru pedagogic euritmia cu copii devine foarte complicată, de cele mai multe ori euritmiștii ating pragul disperării în primii ani de lucru în școală dacă nu au șansa de a avea pe cineva din breaslă cu experiență.

De ce asta?
Pentru că între arta de scenă și manifestarea ca artist și euritmist pedagog e o mare diferență. Este nevoie să cunoști toate elementele de antropologie și să fi parcurs procesul de modelare a conținuturilor de la grădiniță până la liceu pentru a putea să metamorfozezi arta scenică în artă pedagogică.

Toți colegii care lucrează cu euritmie în grădiniță vor confirma cât de revigorantă și satisfăcătoare poate fi această muncă cu copiii mici.Dar și că este necesară o pregătire interioară și o experiență mare pentru ca ceea ce pare atât de ușor și jucăuș să reușească cu adevărat de fiecare dată.

Euritmia la grădiniță este cea mai importantă lucrare de bază pentru viitor. Ar trebui să o facem cât mai bine!Pe de o parte și mai presus de toate, desigur, pentru copii, care pot beneficia atât de mult din asta pentru dezvoltarea lor.

Alexandru Bugnariu - Euritmie

Ne gândim aici la afirmația remarcabilă a lui R. Steiner:

„Dacă cineva dansează cu copii mici (făcând euritmie elementară), atunci ei pot obține o putere a eului pe care nici educația școlară, nici destinul nu o pot produce.”

din: „Kind tanzt” material de studiu al Asociația Internațională a Grădinițelor Waldorf Numărul 10, Pagina 6

Pe de altă parte, imaginea acestei arte ca mijloc eficient din punct de vedere pedagogic este semnificativ și pentru părinți, care pot experimenta aici pentru prima dată euritmia și efectele acesteia prin intermediul copiilor lor.Și nu în ultimul rând, un efect convingător al euritmiei în grădiniță este esențial și în ceea ce privește educatorii, de a căror apreciere depinde atât de semnificativ disponibilitatea copiilor de a participa. În acest sens, „euritmiștii grădiniței” sunt ambasadori importanți ai euritmiei. Ea trebuie cunoscută prin trăire, înțeleasă prin gândirea asupra experienței de către prăinți și pedagogii de grădiniță și urmărită în efectele sale atât de însănătoșitoare asupra dezvoltării copiilor.

Alexandru Bugnariu - Euritmie

Evoé Euritmia Csoport Budapesta

Câte ceva despre Euritmie III: Euritmia artistică – Azi

În anul 1911 sa născut euritmia ca formă de artă, cea mai tânără dintre artele performative, dar, zic eu și îmi asum afirmația complet, cea mai nobilă dintre ele.O bună prietenă actriță, Iuliana Mușetescu discutând odată o privea ca o regină a artelor performative. Având două ramuri majore care se întrepătrund de foarte multe ori, euritmia artistică poate fi privită din două persepective diferite, odată euritmia cuvântului sau cum mai este numită euritmia poetică și euritmia tonală, numită și euritmie muzicală.

Rudolf Steiner a subliniat mereu că esența cea mai pură a euritmiei este însă euritmia poetică, a cuvântului. Cea muzicală este mai plăcută, dar ființa adevărată a eurmitmie se trăiește în cuvânt.

Perioada de lucru a lui R. Steiner cu primii euritmiști a fost una plină, abundentă, fiind sute și sute de pagini de forme, de exerciții , indicații și de elemente oferite acestora spre dezvoltarea acestei arte. În proces au fost dezvoltate toate temeliile necesare pentru transformarea trupului în instrument pentru cuvânt și muzică.

Acum gândiți-vă că doriți să învățați să cântați la pian sau la chitară sau la orice alt instrument alegeți. Începeți cu simfonia a 9 – a de L.Beethoven ? Poate cu melc melc codobelc dacă n-ați cântat niciodată. Orice cântec ar fi, întâi trebuie să o scoateți la capăt cu instrumentul și să vă dobândiți abilititățile practice și teoretice muzicale și să exersați…mult. Într-o zi vine momentul și pentru simfonie, dacă este suficientă dedicare, destulă perseverență și mai ales pasiune.

Acum asta se întâmplă când ai un instrument pe care îl iei gata făcut. Noi euritmiștii, n-avem acest noroc….suntem mai norocoși de atât! Avem o grămadă mare de lut moale și viu, trupul nostru, pe care trebuie să-l modelăm 5 ani de zile așa încât să devină instrument pentru muzică și poezie.

Studiu de bază atât durează, după care mai sunt încă 2 sau 3 ani, după caz, pentru specializările oferite de euritmie. Oricum ar fi, trebuie să faci niscvai mișcare vreo 7 ani, susținut și intensiv.

Nu merge la fără frecvență și nici online. Unde se ajunge la finalul unui așa lung proces?… vă îndemn să priviți fotografiile unora dintre cele mai prestigioase ansambluri de euritmie internaționale și cu bucurie spun și naționale. În România încă mai există o școală de euritmie. Fără ea mulți dintre euritmiști de azi, activi pe plaiurile mioritice n-ar fi. Procesul de a te modela din om de rând în euritmist este unul anevoios și uneori dureros pe toate planurile, dar de o frumusețe și cu niște câștiguri în conștiență cum foarte puține căi de cunoaștere de sine oferă astăzi.

Studiul presupune nu doar mișcare, care de altfel în primul an include mai multe paliere pe lângă euritmie se studiază și gimnastica Bothmer, ci și aspecte teoretice precum istoria artelor, literatură și istorie literară, fundamente de antropoplogie și antroposofie (Teosofie, Teoria Cunoașterii, Filosofia Libertății etc), istorie și teorie muzicală, anatomie, geometrie.

Alte arte auxiliare:

  • pictură
  • modelaj
  • desen de forme
  • coregrafie
  • scenografie și costume
  • pedagogie
  • cor
  • arta vorbirii

Studiul este unul complex și presupune un real angajament, dar merită fiecare strop de sudoare, fiecare scrâșnet din dinți și fiecare lacrimă vărsată. Dacă destinul vă pune înainte un astfel de drum nici nu stați pe gânduri este ceva care veți regreta toată viața că l-ați ratat.

Unde se poate astăzi studia euritmia ? Hai să vedem….

România București
Condusă de W. Weinzirl și M. Marincea, Eurythmeum București așteaptă studenți și susținători.

Ungaria
Artemis

Germania
Eurythmeum Stuttgart

Alanus Hochshule

Elveția
https://www.eurythmeum.ch/

Marea Britanie
https://www.eurythmywestmidlands.co.uk/

Statele Unite
https://www.eurythmy.org/

Pe lângă acestea mai există posibilitatea unor cursuri de amatori susținute de eurimtiști pe întreg mapamondul și care chiar dacă nu au ca scop formarea în euritmie oferă o extraodinară introducere și experiență directă cu această artă celor care doresc să descopere euritmia și să se bucure de sinergia muzică, cuvânt, mișcare.

Așa sunt în țară disponibile 2 cursuri-ateliere:

  • Cluj – Alexandru Bugnariu
  • București – Flavia și Taisuke Sasaki
  • Timișoara – Lidia Popescu (nu sunt sigur că ține un curs, trebuie întrebată)

În ceea ce privește activitatea artistică, toate școlile menționate mai sus au și ansamblu de scenă, iar separat de acestea sunt inițiative și demersuri private.

Etheryum Eurythmie București

Euritmie.ro

Muse Eurythmie – Rusia

DeDae – Olanda

Compagnie Orval – Germania

Pe lângă acestea sunt convins că sunt încă multe altele care nu le am în atenție și pe care cu drag le-aș menționa dacă le-aș ști.

Drumul acestei atât de frumoase arte are multe de oferit și vom vedea ce ne rezervă tuturor viitorul.

Până una alta… SĂ DANSĂM CUVÂNTUL!

 

Toate fotografiile din articol aparțin acestor inițiative.

euritmie - alexandru bugnariu

Câte ceva despre Euritmie II: Euritmia artistică – începuturi

Oamenii zilelor de azi caută definiții (nu vreau să generalizez, observ o tendință), când definești ceva poți să îi dai un loc să-l pui într-o cutie și să ai o etichetă pentru el. Dar sunt lucruri pe lumea asta care nu pot fi prinse într-o definiție fixă, Euritmia intră deplin în această sferă de lucruri (dacă putem numi o artă, un lucru). Tocmai acesta este motivul pentru care în postarea anterioară legată de Euritmie am căutat să redau mai multe perspective de a privi și de a răspunde, atunci când apare întrebarea, ce este această artă.

Lista posibilelor răspunsuri sau puncte de vedere, este deschisă și poate fi păstrată ca o întrebare deschisă, cel puțin pentru noi euritmiștii este o permanentă preocupare să trăim în întrebarea, ce este arta noastră? Ce este euritmia?

Ca să rămână întrebarea vie, ca ea să ardă în continuare, sunt nevoit să mă întorc la viețuire. Să trăiesc în artă, în starea respectivă. Dacă n-am viețuirea, atunci procesul devine complicat.

Dacă n-am văzut niciodată Ocho Rios și cineva îmi povestește despre Jamaica pot prin trăirea lui să îmi fac o reprezentare, să îmi conturez un concept. Însă,când ajungi în Jamaica(experiență proprie) și te izbește un val de căldură ca o cortină de teatru căzută peste tine și simți mirosul de sare amestecat cu fumul de iarbă și mirodeniile tari cu un limbaj parcă păsăresc, cu cineva care trece cu o tavă cu pahare, cu umbrele colorate pline de cocktailuri strigând în gura mare – COCO LOCOO!, presărat cu ritmuri de raegge și cu o vegetație luxuriantă, cu lagune și plaje care mai de care mai paradisiace( asta în contextul în care am lua plăcerea ca o trăsătură a paradisului) realizezi că reprezentarea ta, este o palidă umbră ștearsă, față de realitate.

Același lucru îl pot spune despre încercarea de a prinde într-un concept Euritmia. Asta nu înseamnă că e intutil să vorbim despre ea sau să căutăm cuvintele potrivite care să exprime realitatea ei. Rămâne, ca și în cazul exemplului de mai sus, ca trăirea directă să dezvăluie cât de precisă este descrierea.

În calitate de vlăstar al Euritmiei vreau să dezvolt puțin pe marginea acestei forme de artă. Pornesc procesul acesta cu forma cea mai pură a ei de manifestare, forma artistică.

Dacă muzicianul are muzica ca și artă, poetul are poezia, dansatorul are dansul( care nu trebuie să implice musai muzică), actorul, piesa de teatru( rolul), pictorul, culoarea, sculptorul, materia densă a lumii( piatră, lemn, metal etc), euritmistul ce are?

Dacă vrem să răspundem materialist, palpabil, elementul pe care-l mișcă și pe care îl modelează euritmistul, este aerul.

Plecând de la elementul în sine ajungem la necesitatea unui instrument, iar pentru aer avem un organ și un proces vital care este plămânul și procesul de respirație. Termenul vechi pentru acest proces este “pneuma“ care pentru greci nu este doar ceva fizic este și ceva metafizic, iar în sensul său metafizic sau sacru se traduce ca fiind “spirit“ sau “suflet“, a se vedea Platon, Aristotel, Socrate și mulți alții, pentru a avea o imagine a dimensiunii acestei noțiuni (fără a intra adânc într-o dizertație filosofică prin postarea asta, deschid doar apetit la studiu pentru doritori, trag nădejde). Acest fapt ne apropie foarte serios de răspunsul din postarea anterioară – Euritmia este gimnastică sufletească – căci iată chiar substanța folosită spre modelare este însăși sufletul. Acum poate părea ceva foarte general, să spui suflet, dar parcurgerea unui studiu în Euritmie mijlocește o foarte concretă experiență cu această noțiune – Suflet (voi dezvolta ulterior în postări viitoare pe marginea subiectului deoarece acesta este amplu și cu multe implicații pe alte planuri, de la teologie la filosofie, la medicină, la psihologie etc).

Ajungând aici, trebuie ridicată o altă întrebare la orizont:

Cum se manifestă sufletul în respirație?

Luăm câteva situații (sunt infinite, dar ne limităm la câteva):

  1. Într-o încăpere, undeva, o femeie este în plin proces de naștere, soțul îi este alături și o mângâie pe frunte iar cea care le este sprijin să întâmpine copilul conduce cu grijă procesul și toate se intensifică treptat, respirație, gemete, încordare, transpirație, încât încăperea parcă devine densă de materie nevăzută și deodată, într-un apogeu de tensiune, țâșnește afară un prunc pe lume. Primele câteva clipe, poți să viețuiești o tăcere din altă lume și apoi dintr-o dată vezi, că odată cu primul inspir, sufletul copilului intră iar odată cu această intrare, auzi și pentru prima dată manifestarea lui pământească, plânsul. Și poți auzi, cântecul plin de lacrimi al mamei pentru pruncul său cum se naște din preaplinul inimii sale. Suflet intrând.
  2. Cu fiecare bucurie, durere, plâns, dăm apoi glas sufletului nostru și spunem ce trăim. Și facem asta vorbind sau cântând. Suflet trăind.
  3. De curând, am primit o veste, că un om drag nouă a murit. Și mergând repede acasă la familia îndoliată, am avut posibilitatea să viețuiesc două lucruri deodată:
    – lipsa completă a sufletului în cazul celui mort
    – revărsarea completă de suflet al celor care îl plângeau

În primul caz este o stare și o senzație de percepție complet tulburătoare, absența. În al doilea caz este de o intensitate și o încărcătură care dacă nu s-ar manifesta în bocet și în plâns probabil ar arde și ar distruge pieptul celor care suferă. Suflet ieșind.

Artele care folosesc respirația și implicit sufletul direct, (Atenționez ca substanțialitate implicată în procesul creator, căci nu este formă de artă care să nu implice sufletul în ea. E de discutat ce se întâmplă cu arta produsă de inteligența artificială aici, dar asta e alt domeniu de discuție.), până la apariția Euritimiei sunt două (evident cu ramurile lor adiacente), actoria prin recitare și declamație și muzica prin cântecul vocal și instrumentul, unde e cazul. Niciuna dintre cele din cele două nu are ca scop revelarea sufletului în sine. Euritmia face asta. Cum?

Omul, când cântă sau vorbește, se folosește de un organ al său, pentru a da viață sunetului,laringele,care este cuprins în organismul său respirator care include diafragmă, plămâni, și toată organizația nazo-bucală implicată în proces. Dintre toate aceste elemente implicate, sunetul vorbit sau cântat este foarte intim legat de laringe, deși, evident dependent și de celelalte. Euritmistul devine un fel de laringe, în întreaga sa constituție, redând cu fidelitate felul cum se mișcă aerul în procesul de modelare al fiecărui sunet din vorbire.

Se poate naște întrebarea:

– Bine, bine, dar așa și calul nechează, câinele latră, pisica miaună, nu e și asta tot suflet care se manifestă prin sunet ? Cu ce e diferit ? Căci și ele se exprimă pe sine.

Justă întrebarea, sunt suflete care se manifestă și care își manifestă trăirea, dar o fac într-un mod instinctiv, complet dependent de ceea ce provoacă această trăire.

Pe când dorul meu după iubită, mă face să cânt și rostesc zeci de poezii prin care să îl pot exprima. Eu dau glas unei stări interioare care nu mai depinde de instinctul meu, fie el de foame, sete, supraviețuire, plăcere sau durere.Eu sunt conștient de ceea ce viețuiesc, putând să mă manifest sau nu. Dacă cineva mă rănește pot să răspund sau nu. Am un element în plus care face fundamental diferența între mine și animal sau orice altă viețuitoare, eu sunt conștient de mine și eu știu asta.

Eu pot să vorbesc voit și să mă exprim vorbind pe mine sau ceea ce trăiesc. Pot prin cuvânt să creez și ceva ce nu există încă, o poezie, o piesă de teatru, un cântec. Acum am atins punctul care este esențial în desfășurarea acestei expuneri. La temelia acestei forme de artă este Cuvântul.

În mai 1908 Rudolf Steiner susține un ciclu de conferințe în Hamburg având ca temă centrală Evanghelia lui Ioan, expunând aspecte legate de prologul acestei evanghelii, îi adresează Margaritei Woloschin întrebarea: “- Credeți că ați putea dansa asta?“ făcând referire la prologul evangheliei. Margarita nu înțelege pe deplin întrebarea și dă un răspuns care face dovada că nu a fost înțeleasă întrebarea. “ – Cred că se poate dansa orice, dacă omul simte să facă asta.“

Replica lui Rudolf Steiner este

“- Dansul e un ritm de sine stătător, o mișcare, care are centrul său în afara omului. Ritmul dansului vine de la începuturile lumii. Dansul din vremurile noastre este o degenerare a dansurilor misteriale practicate în temple prin care cele mai profunde taine ale lumilor erau cunoscute.“

Dansurile misteriale erau caracteristice fiecărui templu de misterii în parte, pentru Marte zeul războiului,dansurile erau realizate de bărbați care se înflăcărau cu mare curaj și cu plăcerea agresivă a atacului, realizând configurații de mișcare specifice de război. Pentru Afrodita sau Venus dansurile aveau alte calități, erau mișcate de femei cu multă grație și plutitoare pe forme care se desfășurau în cerc. In mod cert muzica fiecărui tip de dansuri era una caracteristică, cu ritmuri foarte precis alese care conduceau și dezvoltau sufletul către sfera respectivului zeu. Aceste ritmuri au fost preluate mai apoi de către poeți și introduse în creația poetică ( iamb, troheu, dactil, anapest samd) și au dus la modelarea specifică a limbii din creația literară. Această Creație era încă strâns legată de aspectul cultic și de sacru și de atunci până astăzi aceste ritmuri străbat întreaga creație și realizază o transformare a limbajului și a vorbirii umane. Cuvântul avea rol central în manifestarea spritualului și nu întâmplător prologul lui Ioan începe cu:

“La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu.Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.“ ( Ev. Ioan cap1, 1-3)

Despre acest Cuvânt Viu este întrebarea: “Credeți că puteți dansa asta?“

Dar cum să fie dansat acest Cuvânt?

Așa încât ființa sa și legile sale să devină vizibile în mod senzorial. Să pot să văd Cuvântul. Abia 3 ani mai târziu vine din partea Clarei Smits, mama celei care va fi prima euritmistă, Lory-Maier Smits, întrebarea care deschide ușa și începe procesul de dezvoltare a euritmiei.

Vă recomand o carte scoasă de editura Triade, dacă o găsiți pe undeva care este legată de acest început.
Euritmie – o introducere – Magdalene Siegloch. Dacă nu o găsiți scrieți-mi în privat și vă ajut.

euritmie - alexandru bugnariu

Câte ceva despre Euritmie

Mi-am reluat de ceva vreme, după o mutare din oraș la sat, activitatea ca euritmist. Prilej cu care iată săptămânal mă văd cu un grup de oameni la Cluj unde lucrăm cu drag diverse aspecte din euritmie.

Vin oameni care au mai întâlnit euritmia dar vin și oameni care n-au întâlnit euritmia și așa cum este absolut firesc, se întorc fiecare dintre ei în mediul lui de viață și sunt întrebați de familie, de prieteni …

“- Auzi da ce faci tu în fiecare săptămână? Ce e aia Euritmie?“

O întrebare care te pune într-o mare dificultate ca om care te întorci cu entuziasm de la un astfel de workshop și ai vrea să împărtășești din experiența ta și din trăirea ta, dar sesizezi că n-ai nici un element concret de a o descrie altul decât faptul că ceea ce ai trăit și experimentat este plin de viețuire.

Te trezești că bâjbâi un răspuns căutând să dai glas la ceea ce ai trăit, la ceea ce ai făcut, la ceea ce ai văzut și realizezi că ceea ce iese este un amalgam de exprimare care pentru cel care te ascultă crează și mai mare confuzie. Brusc te întrebi și tu …da chiar așa oare cum explic eu treaba asta?

Mulțumesc Veronicăi pentru faptul că a venit să îmi spună

“- Uite mă tot frământă un gând de ceva vreme căci sunt întrebată când de unul când de altul ce e euritmia și deși am vrut să răspund mi-am dat seama că habar n-am ce să spun….așa că tu fiind euritmist poți să îmi spui și mie ce anume le răspund la o astfel de întrebare?“

Evident că am zâmbit căci nu e prima dată când această întrebare vine către mine. Așa că hai să vedem ce poate să fie oare Euritmia?

Răspuns “antroposofic“ – promit nu țin o conferință

Euritmia este o formă de artă a mișcării care face vizibilă muzica și poezia. Instrumentul de lucru al acestei arte este trupul uman iar mediul de lucru este sunetul vorbit sau cântat pe care euritmistul, prin trupul său devenit instrument, îl dezvăluie prin mișcări și gesturi caracteristice care aduc în formă senzorial vizibilă ceea ce în mod normal nu vedem, ci doar auzim.Prin intermediul său putem avea o experiență cu spiritul limbi și cu legitățile sale, cu ființa muzicii și cu legitățile sale.

euritmie - alexandru bugnariu

Răspuns artistic

Poezie în mișcare, muzică în mișcare.
Așa cum poetul are cuvântul scris, pictorul imaginea, sculptorul dalta, fotograful aparatul, designer-ul veșmintele, arhitectul planul etc, euritmistul are propria sa ființă ca și instrument. Dacă la poet sau scriitor avem publicațiile, la pictor expozițiile, la sculptor statuile, la fotograf imaginile, la designer- hainele, la arhitect clădirile, la euritmist avem spectacolele. În concluzie este o artă performativă, putem să o așezăm alături de surorile sale, dansul, baletul, teatru însă, deși se poate, prin prisma faptului că este o artă performativă, alătura artelor spectacolului, nu este nici dans, nici balet, nici teatru…este Euritmie.

euritmie - alexandru bugnariu

 

Răspuns neaoș

Gimnastică cu sufletul.

Așa cum un sportiv se străduie să își fortifice și să-și educe trupul pentru a ajunge la performanță, la fel face euritmistul cu trupul său cu diferența că perspectiva acestuia la constituția umană este ceva mai complexă. Euritmia oferă posibilitatea unei pătrunderi cu conștiență în ceea ce este organizarea ființei omenești. Pe de o parte aspectul fizic este cunoscut intim căutând să vedem cum este structurată și organizată fiecare parte a trupului așa încât este un vehicol pentru mișcare. Pe de altă parte aspectul vitalității care se regăsește întrepătruns în trupul fizic vivifiindu-l și aici intră în discuție o sumedenie de procese cu organele lor fără de care am muri (respirație, digestie, circulație, reproducere samd), procese a căror dinamică euritmia le include în procesul de modelare a instrumentului ( vă reamintesc trupul) pentru a putea să devină cât mai maleabil mai modelabil pentru mediul sonor. Urmează aspectul psihic sau sufletesc care vine în discuție și care are altă configurație ce include trei domenii mari, fiecare cu dinamicile sale specifice, respectiv gândirea, sentimentul-(emoțiile), voința. Acest element vine peste celelalte două menționate anterior, de fapt se întrepătrunde lor. Ca să fie treaba treabă, mai intră și individualitatea umană, sâmburele acela care e unic în fiecare din noi care trebuie inclus în poveste. Când toate părțile astea se mișcă cu conștiență și voit faci gimnastică sufletesc-spirituală.

euritmie - alexandru bugnariu

 

Răspuns ambiguu

Un fel de dans care nu-i dans, un fel de balet care nu-i balet, un fel de teatru care nu-i teatru, un fel de mișcare cu muzică și cu poezie, cu coregrafie, cu costume, cu voaluri, habar n-am e frumos și nu prea înțeleg unde să îl pun așa că îți pot spune că e euritmie. Tre’ să vezi, să trăiești să experimentezi ca să pricepi.

euritmie - alexandru bugnariu

Răspuns amuzant

Dacă bărbații în balet poartă izmene pe scenă, în euritmie poartă rochii și aripi de înger.
Voi reveni pe marginea euritmiei cu ramurile acesteia, dezvoltate așa încât să descoasem și să aprofundăm misterul.

euritmie - alexandru bugnariu