Câte ceva despre euritmie VII: Euritmie Curativă – Terapie prin euritmie de la artă la medicament

Am abordat puțin felul cum a pornit și mai ales ce a dus la dezvoltarea acestei forme de terapie prin mișcare, nu orice fel de mișcare, ci euritmie. De la cele două euritmiste entuziaste și un medic s-a creat premisa cursului de euritmie terapeutică, un ciclu de 6 conferințe susținute la Dornach și apoi o a 7 -a susținută în săptămâna medicală la Stuttgart.

Primele șase conferințe au fost stenografiate de către Helene Finckh ( tenograf de profesie), ultima conferință din Stuttgart are o stenografiere necunoscută ca sursă dar toate conferințele au trecut printr-un proces de verificare de medici precum Wilburg Keller Ruth și de asemenea Friedrich Husemann și publicate cu note extinse și adnotările necesare.

Deși există traducerea în română a acestor conferințe, este încă în lucru pentru corectare și va fi publicată în următoarea perioadă. Din acest motiv ele sunt disponibile doar în germană sau engleză.

Pentru cei care au o dorință de a parcurge textul acestor conferințe pun aici link-urile lor, cu aceeași recomandare că ele sunt adresate în mod special euritmiștilor; sunt niște conferințe de specialitate și sunt temelia formării și specializării în euritmia curativă.

Odată cu acest curs de euritmie terapeutică se pun bazele și modului de formare a euritmiștilor terapeuți, se realizează treptat un parcurs de formare în strânsă colaborare cu medicii.

Unul dintre îndemnurile lui Rudolf Steiner este ca mereu să existe o strânsă colaborare între medici și euritmiști pentru a putea să ajungă această formă de terapie la potențialul său maxim de eficiență.

Pentru a putea pătrunde în metamorfoza necesară din elementele de euritmie artistică în exercițiile de euritmie curativă este nevoie ca euritmistul să fi realizat procesul de formare artistică complet și să fi devenit instrument pentru cuvânt și muzică.

Realitățile fiecărui element din limbaj vocală, consoane, diftongi, gesturi sufletești etc. trebuie pătrunse acum de o nouă formă de conștiență. Dacă artistul trăiește în elementul limbii și plăsmuiește, modelează viu cuvântul pentru a mijloci privitorului o experiență senzorial vizibilă a cuvântului, euritmistul terapeut trebuie să își însușească capacitatea de a se detașa de trăirea sa și de a o așeza înaintea lui ca și când ar privi un obiect și să urmărească efectele acestei trăiri în constituția sa. Astfel poate ajunge să înțeleagă cum fiecare element lucrează până la nivel organic și constitutiv stimulând sau împiedicând diversele tendințe maladive. Aceste efecte se întâmplă și atunci când se lucrează artistic sau pedagogic, dar procesul de lucru este cel care reglează și echilibrează excesele. Acesta este și principalul motiv pentru care euritmia nu se poate face cu adulți sau copii decât de către un euritmist, acesta are prin propria formare o sensibilitatea a echilibrului unui proces de lucru euritmic care îi impune abordarea anumitor exerciții și anumitor tipuri de mișcări.

Un euritmist fără formarea de euritmie curativă nu poate lucra deloc terapie. Chiar dacă pare vehementă această atitudine este fundamentată pe profunzimea efectului pe care îl are în constituția umană acest tip de terapie. Pentru a putea să o înțelegem deplin este nevoie să pătrundem în mod viu în antroposofie, din inima ei este scoasă euritmia și această inimă este transformată în medicament. Din perspectiva antroposofică, omul este o ființă tripartită pe de o parte și cvadripartită pe de altă parte. Omul este privit ca o ființă complexă compusă din multe învelișuri întrepătrunse care la un loc formează ceea ce se numește un organism. Fiecare parte este în strânsă relație cu cealaltă și fiecare dintre ele se influențează reciproc. Vorbim de sănătate și de boală atunci când între aceste părți constitutive există echilibru sau dezechilibru.

Euritmia are la îndemână elemente de lucru care intervin în toate straturile constitutive, fie că vorbim despre trupul fizic, fie că vorbim despre trupul proceselor vitale, fie că vorbim de aspectul pshic sau de cel spiritual. Pentru acest motiv este necesar ca sursa dezechilibrului sau a bolii să fie identificată în mod just pentru a putea acționa apoi cu elementele de terapie necesare.

Data viitoare mai pe îndelete legat de procesul terapeutic în sine.