Post și Nopți Sfinte

Perioada de post premergătoare sărbătorilor este o oportunitate pentru a pune lucruri exterioare și interioare în ordine.

Postul înțeles într-un mod just este o concentrare și o direcționare a vieții personale spre un țel de natură spirituală astfel încât să poată să dezvolte în noi o legătură mai profundă cu realități care, în viața noastră cotidiană, au tendința să se desfășoare pe fundal și să devină din acest motiv mai puțin importante. Evident acest fapt nu este valabil și pentru cei care cultivă o viață activă de meditație sau rugăciune și care se străduie să dezvolte constant o relație cu ceea ce este lumea spirituală, Divinitatea în Întregimea Sa.

De mai bine de 7 ani, perioadei postului Crăciunului, eu îi acord o atenție mai mare și încet, încet s-a construit interes și din partea altor oameni de a parcurge acestă pregătire, care inițial pentru mine a fost un proces propriu născut din nevoia mea de a mă pune în ordine pentru Nopțile Sfinte. Așa am ajuns să fim azi un grup de oameni care parcurg împreună acest proces.

Modul de pregătire pe care îl fac eu pentru post și Nopțile Sfinte precum și ce anume lucrez în cele 12 nopți este structurat într-un anumit mod în fiecare an.

Perioada de post în creștinism are 2 cărări una apuseană( catolică și celelalte derivate ale sale ) și cea răsăriteană ( ortodoxă la rându-i cu abordările de rit vechi și de rit nou ), motiv pentru care, având în vedere că sunt un teolog în devenire, mă văd nevoit să vă aduc în conștiență temeiurile ambelor cărări și apoi fiecare să decideți pe care vă este potrivit să umblați.

Adventul ( postul catolic ) – este perioada venirii, aÈ™teptării sosirii, începe cu prima duminică din luna decembrie È™i poate avea o durată de 22 sau 28 în funcÈ›ie de cum va cădea în ultima săptămână Crăciunul, respectiv ziua de 25 decembrie. Este foarte important de avut în vedere că anul liturgic apusean începe aici È™i parcurge cele 52 de pericope evanghelice începând din acest punct. Majoritatea direcÈ›iilor reformate, greco sau romano catolice respectă aceeaÈ™i structură. Comunitatea CreÈ™tinilor din România are aceeaÈ™i bază teologică pentru anul liturgic ca È™i bisericile apusene.

Anul acesta Adventul începe Duminică 1 Decembrie și se încheie Marți 24 Decembrie.

Postul ortodox are aceeași durată, respectiv 40 de zile, dar are două variante de a fi parcurs respectiv ritul nou și ritul vechi. În perioada bisericii primelor secole sărbătoarea era structurată diferit, perioada varia după alte considerente. De fapt și de drept nu există o mențiune istorică documentată a datei nașterii Mântuitorului în data de 25 decembrie.

Cercetările duc și indică spre primăvară nu în iarnă. Iar cristalizarea spre ceea ce avem astăzi ca fiind perioada Crăciunului a fost un proces îndelung și foarte dinamic, cu multe provocări. Trebuie avut în vedere că până la marea schismă nu vorbim despre biserică apuseană și răsăriteană. Această separare produsă în anul 1054 este la rându-i o amplă constelație de fapte, evenimente, divergențe și perspective pe plan teologic, liturgic, economic și socio-politic care au culminat în această rebeliune a bisericii răsăritene față de autoritatea Papei. Tema este amplă și e bine doar de avut în vedere acest fundal caci suntem într-o tabără sau în cealaltă dar nu știm de ce am ajuns aici fără o temeinică cercetare a istoriei creștinismului.

Odată cu marea schismă bisercia ortodoxă se organizează pe alte considerente și trebuie știut că anul liturgic și dispunerea temporală se calculează după niște considerente care au dus și ele la niște decalaje și ulterior la niște divergențe.

Acest decalaj are la bază o istorie îndelungată. Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor, de 365 de zile, iar altul al romanilor, care avea 355 de zile. Anual rămânea o diferență de 10 zile între cele două și chiar între fiecare dintre ele și calendarul solar. Pentru că în calculul calendarului de 365 de zile și 6 ore, dar și calendarul solar de 365 zile, 5 ore și 43 de minute rezulta anual o diferență de 11 minute și 14 secunde, s-a ajuns după 330 de ani la o diferență de trei zile, cu cât a rămas în urmă calendarul iulian.

Împăratul roman Iuliu Cezar a hotărât în anul 46 î.Hr să îndrepte această diferență și s-a făcut trecerea la sistemul de calcul egiptean, care a fost botezat calendarul iulian. Acesta din urmă a fost folosit de creștini timp de secole.

În anul 1923, la Constantinopol, s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul gregorian, moment în care Biserica Ortodoxă s-a separat în două, cea pe Stil Vechi și cea pe Stil Nou. În calendarul iulian sau în calendarul pe stil vechi, Crăciunul este decalat cu 13 zile față de calendarul ortodox oficial. Astfel, Crăciunul pe rit vechi vechi 2024 este sărbătorit în data de 7 ianuarie.

Postul în Stil Vechi – începe în data Sâmbătă 28 decembrie 2024 È™i se încheie Luni 6 ianuarie 2025, sărbătorind cum am mai spus Crăciunul în 7 ianuarie.

Postul pe Stil Nou – a început Vineri 15 Noiembrie 2024 È™i se încheie Luni 23 decembrie 2024.

Cum alegem? Cărei direcții îi dăm întâietate? Ce cărare umblăm?

Pentru cei care sunt născuÈ›i, crescuÈ›i È™i educaÈ›i în oricare dintre direcÈ›iile mai sus menÈ›ionate este foarte simplu, ceea ce m-a format asta urmez È™i lucrurile sunt simple…sau nu…depinde de fiecare om în parte. Legea fundamentală a vieÈ›ii spirituale este Libertatea.

Atunci când îți asumi propria libertate ști că ea vine cu responsabilitatea și sarcina constienței. Este necesar să știu de ce urmez un drum sau altul și să decid cunoscând toate implicațiile care se ridică odată cu o decizie sau alta.

Eu am găsit de mare folos calea cercetării. Pornind din mai multe sfere și căutând să văd care este țesătura din spate, firul roșu care leagă, unește divergențele și care limpezește convergențele. Cum se poate construi o cercetare pentru un astfel de subiect postul? Pornind de la locul unde este întâlnit și de la scopul pentru care este înfăptuit. Este atât de veche practica aceasta încât a găsi originea ei este nevoie să ne cufundăm în trecut foarte mult.

Curentele spirituale care au înflorit și apus de-a lungul istoriei umanității toate au avut prezente în ele în partea lor practică elemente ritualice și mijloace cu care se realiza o pregătire anume pentru o anumită sărbătoare sau alta, pentru un anumit tip de acțiune în raport cu lumea sprirituală pe care omul a întreprins-o. Indiferent în ce curent ne uităm, sunt atâtea studii și tratate de istorie a religiilor, atât cu caracter sintetic cât și cu caracter particular, analitic pe un filon spiritual anume care vorbesc despre rolul și practicile fiecăreia în parte și ajung sub o formă sau alta la post. Religiile panteiste și practicile șamanice toate presupun un anumit fel de pregătire, care chiar dacă nu poartă numele de post are aceeași funcție, apoi vechile relgii hinduse au tot felul de practici de la cele mai domoale până la cele mai extreme în ceea ce privește postul, Janismul ducând ad extremis postul ca mijloc de a muri și de a te sanctifica. Este prezent la vechii chaldeeni, la perși, la babilonieni, la egipteni, la evrei și curentele născute din mozaism inclusiv islamul de astăzi,  la maiași ,la amerindieni, la popoarele nordice, celți, druizi, vechii greci cu fiecare cult în parte, având nenumărate forme și variațiuni fiecare strâns legată de ritual și cu un scop foarte precis delimitat în ceea ce privește modelarea structurii sufletești spirituale a celorcare îl practică.

Elementul sacru și lumea spirituală au ca cerință intrinsescă practicarea a ceea ce azi numim post. Indiferent ce fel de elemente vrem să găsim științific pentru justificarea acestei acțiuni ea este născută din transcendent și aparține transcendentului, provine din sacru și este izvorâtă din sacru. Este un instrument care folosit cu înțelepciune frământă lutul rece, îl aerisește și-l încălzește, pregătindu-l să fie impregnat cu substanță nouă care să-i sufle viață nouă și să-l transforme.

Lumea spirituală nu este o realitate abstractă, existând undeva separat ci o adâncă țesere de puteri și făpturi care lucrează împreună în permanență iar postul este sau mai bine spus poate fi un bilet de călătorie pentru omul care își nevoiește spiritul și sufletul să afle care este voia acestei lumi și cum să se poziționeze în raport cu această voie. Această lume spirituală are ritmuri, pulsații, creșteri și descreșteri, concentrări și destinderi, oferă impulsuri și imbolduri spre creștere și spre devenire. Postul este o unealtă care crează dispoziția sufletească necesară ca să se reveleze în noi aceste realități. 

Anul și sărbătorile sale sunt o expresie a acestor ritmuri și pulsații, iar perioadele pregătitoare ne oferă prilejul să dezvoltăm o relație vie și plină de sens cu Dumnezeu. 

Direcții și indicații privind postul sunt disponibile astăzi peste tot, ce este azi necesar este discernământul și filtrarea tuturor informațiilor care sunt la dispoziție pentru acest subiect. Pot să spun că e nevoie de atenție, cunoaștere, asumare și precauție, mai ales dacă vii din afara unor curente spirituale care au tradiție și temeinicie în practică și nu cunoști ceea ce are tradiția ca bază.

Amploarea și profunzimea temei postului merită o serie de articole consecutive pentru a putea argumenta și dezvolta temeinic pe marginea temei. Voi căuta să revin asupra acestui aspect. Mă bucur de prilejul deschideri postului Crăciunului pentru a iniția această serie de articole și să vă invit spre procesul de catharsis oferit de către post.

https://www.alexandrubugnariu.ro/portfolio-item/post-si-nopti-sfinte/